Povestea cutiei cu piersici

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.

Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.

Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.

O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe cutie. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele??

Parabola Micului Suflet si a Sufletului Prietenos

"Poti sa alegi sa fii orice Parte din Dumnezeu doresti", i-am spus Eu Micului Suflet. "Tu esti Divinitatea Absoluta care se traieste pe Ea Insasi ca experienta. Ce Aspect al Divinitatii doresti sa traiesti acum ca experienta de a fi Tu?" "Vrei sa spui ca am posibilitatea de alegere?", a intrebat Micul Suflet. Si Eu am raspuns: "Da. Poti alege sa traiesti ca experienta in tine, ca tine si prin tine, orice Aspect al Divinitatii". "Bine", a spus Micul Suflet, "Atunci aleg Iertarea. Vreau sa traiesc experienta Sinelui meu ca acel Aspect al lui Dumnezeu numit Iertare Totala".

Ei bine, dupa cum iti poti inchipui, aceasta a creat o situatie speciala. Nu era nimeni pe care sa-l ierti. Tot ceea ce am creat Eu este Perfectiune si Dragoste. "Nimeni pe care sa-l ierti?", a intrebat Micul Suflet, parca nevenindu-i sa creada. "Nimeni", am repetat Eu. "Priveste in jurul tau. Vezi vreun suflet care sa fie mai putin perfect, mai putin minunat decat tine?" La aceste vorbe, Micul Suflet a privit in jurul lui si a fost surprins sa constate ca era inconjurat de toate sufletele din rai. Ele venisera de departe, din intreaga Imparatie, deoarece auzisera ca Micul Suflet purta o extraordinara conversatie cu Dumnezeu. "Nu vad pe nimeni care sa fie mai putin perfect decat mine!", a exclamat Micul Suflet. "Atunci, pe cine sa iert?" In clipa aceea, un alt suflet a iesit din multime.

"Poti sa ma ierti pe mine", a spus Sufletul Prietenos. "Pentru ce?", a intrebat Micul Suflet. "Voi veni in viitoarea ta viata fizica si voi face ceva pentru care tu va trebui sa ma ierti", a raspuns Sufletul Prietenos. "Ce anume ai putea sa faci tu, o fiinta de Lumina atat de Perfecta, incat sa ma determini sa vreau sa te iert?", a vrut sa stie Micul Suflet. "O", a zambit Sufletul Prietenos, "sunt sigur ca o sa inventam noi ceva". "Dar de ce ai vrea tu sa faci acest lucru?". Micul Suflet nu putea sa-si dea seama de ce o fiinta de o asemenea perfectiune ar dori sa isi incetineasca vibratiile atat de mult incat sa faca, intr-adevar, ceva "rau". "Simplu", a explicat Sufletul Prietenos, "as face-o pentru ca te iubesc. Vrei sa traiesti experienta Sinelui tau ca fiind Iertator, nu-i asa? Mai mult decat atat, tu ai facut acelasi lucru pentru mine". "Asa am facut?", a intrebat Micul Suflet. "Bineinteles. Nu-ti amintesti? Amandoi, tu si cu mine am fost Tot Ceea Ce Este. Noi am fost Susul si Josul si Stanga si Dreapta. Noi am fost Aici si Acolo, Acum si Atunci. Noi am fost Mare si Mic, Mascul si Femela, Bine si Rau. Noi am fost, cu totii, Tot Ceea Ce Este. Si noi le-am facut toate acestea prin intelegere, astfel incat fiecare dintre noi sa poata trai experienta de noi insine, ca Cea Mai Grandioasa Parte a lui Dumnezeu. Pentru ca noi am inteles ca ... In absenta a ceea ce Voi Nu Sunteti, ceea ce Voi Sunteti, NU este. In absenta lui ,rece', voi nu puteti fi ,calzi'. In absenta lui ,trist', voi nu puteti fi ,fericiti'; fara ceea ce se numeste ,rau', experienta a ceea ce voi numiti ,bun' nu poate exista.

Daca alegeti sa fiti un lucru, trebuie sa apara, undeva in univers ceva sau cineva opus lui, pentru a-l face posibil". Sufletul cel Prietenos a explicat apoi ca acei oameni sunt Ingeri Speciali ai lui Dumnezeu si ca aceste conditii sunt Darurile lui Dumnezeu.

"Nu-ti cer decat un singur lucru in schimb", a declarat Sufletul cel Prietenos. "Orice! Orice", a strigat Micul Suflet. Era impresionat sa afle ca putea trai experienta fiecarui Aspect Divin al lui Dumnezeu. Acum, el a inteles Planul. "In momentul in care dau in tine, cand te lovesc", a spus Sufletul cel Prietenos, "in momentul in care iti fac tot ce se poate imagina a fi mai rau - chiar in acel moment ... aminteste-ti Cine Sunt Eu cu Adevarat."

"O, n-am sa uit!", a promis Micul Suflet. "Am sa vad in tine perfectiunea care te invaluie acum si-mi voi aminti intotdeauna Cine Esti".